Definita cuvantului renaștere
RENÁȘTERE s.f. 1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după fr. Renaissance, it. Rinascimento].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu renaștere
DEFRIȘÁRE, defrișări, s. f. Acțiunea de a defrișa și rezultatul ei. – V. defrișa. Vezi definitia »
INIȚIALIZÁRE s. f. v. inițializa. [MDN] Vezi definitia »
PREADAPTÁRE s. f. posibilitate a unui organism de a se adapta la mediul înconjurător datorită unor mutații preexistente. (după fr. préadaptation) Vezi definitia »
DESULFITÁRE s.f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. [< desulfita]. Vezi definitia »
MĂRUNȚÍRE, mărunțiri, s. f. Acțiunea de a mărunți. – V. mărunți. Vezi definitia »