Definita cuvantului renaștere
RENÁȘTERE s.f. 1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după fr. Renaissance, it. Rinascimento].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu renaștere
IZOMERIZÁRE s.f. Transformare a unei substanțe într-un izomer al ei. [Var. isomerizare s.f. / < izomeriza, după fr. isomérisation]. Vezi definitia »
AUTODESCRÍERE s.f. Faptul de a se autodescrie. [< autodescrie]. Vezi definitia »
ALUMINIZÁRE s. f. acoperire a unor obiecte cu un strat protector de aluminiu. (după fr. aluminisation) Vezi definitia »
MAIMUȚĂRÍRE, maimuțăriri, s. f. Acțiunea de a (se) maimuțări și rezultatul ei. – V. Maimuțări. Vezi definitia »
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei. – V. tampona. Vezi definitia »