IZOTRÓN s. n. aparat nuclear pentru separarea izotopilor. (< fr. isotron) Vezi definitia »

OSTEOFÓN s. n. dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. (< fr. ostéophone) Vezi definitia »

ANTICICLÓN s. n. regiune în care presiunea atmosferică crește de la periferie spre centru și masele de aer au o mișcare divergentă, producând vreme senină. (< fr. anticyclone) Vezi definitia »

FITOHORMÓN s. m. hormon vegetal. (< fr. phytohormone) Vezi definitia »

SINCROFAZOTRÓN s. n. accelerator ciclic de particule, mai puternic decât ciclotronul, al cărui principiu de funcționare îmbină elemente ale sincrotronului și fazotronului. (< fr. synchrophasotron) Vezi definitia »