TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură. Vezi definitia »

CARDÍTĂ s.f. Inflamație a inimii. [< fr. cardite]. Vezi definitia »

ABSÍDĂ s.f. Parte a unei biserici, de forma unei nișe semicirculare sau poligonale, situată în continuarea navei centrale. [< fr. abside, cf. lat. absida]. Vezi definitia »

GHÍLDĂ, ghilde, s. f. 1. Asociație (1) economică, politică și religioasă, constituită în apusul Europei, la începutul evului mediu. 2. Asociație de negustori (pe bresle), constituită în Europa, în evul mediu. – Din fr. ghilde. Vezi definitia »

ANFILÁDĂ s. f. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel. ♦ (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. (< fr. enfilade) Vezi definitia »