GIGANTOPITÉC s. m. maimuță uriașă fosilă din China și Indonezia, contemporană cu australopitecul. (< engl. gigantopithecus) Vezi definitia »

CULBÉC, culbeci, s. m. (Reg.) Melc. [Var.: cubélc s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

GREC, GREÁCĂ I. adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia. II. adj. care aparține Greciei sau populației ei. ♦ arta ~ = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Grecia. (< fr. grec, grecque, lat. graecus) Vezi definitia »

ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck]. Vezi definitia »

AVANBEC s.n. (CONSTR.) Partea din amonte a unei pile de pod, având rolul de a despărți firul apei și de a proteja pila. Vezi definitia »