Definita cuvantului turcă
túrcă, turci, s.f. (reg.) 1. stafie, nălucă. 2. (la sg. art.) masca unui cap de cerb cu care copiii colindă de Crăciun.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu turcă
LÉSĂ s.f. Curea cu care se leagă câinii. [< fr. laisse]. Vezi definitia »
CARÁFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garáfă s. f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa. Vezi definitia »
BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din bg. boleštnica. Vezi definitia »
TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală. Vezi definitia »
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică din care se fabrică piese electrice izolatoare și diverse obiecte de uz comun. – Fr. bakélite. Vezi definitia »