Definita cuvantului chimen
chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chimen
CROMOGÉN, -Ă I. adj. (despre substanțe, bacterii etc.) care produce pigmenți, coloranți. Ii. s. m. combinație biochimică conținând în moleculă cromofori. (< fr. chromogène) Vezi definitia »
búmben (-nă), adj. – Amorțit, țeapăn, insensibil. Sb. bǫbĭnŭ „tobă”, după Scriban, de la bumb. Este poate cuvînt expresiv. Vezi definitia »
EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen. Vezi definitia »
TRIPSINOGÉN s. n. substanță secretată de pancreas, inactivă, care, în contact cu enterochinaza intestinală, se transformă în tripsină. (< fr. trypsinogène) Vezi definitia »
BACHOFEN [báhofən], Johann Jakob (1815-1887), istoric elvețian al dreptului. Cercetător al matriarhatului și al religiilor primitive („Matriarhatul”). Vezi definitia »