Definita cuvantului chin
chin (chínuri), s. n. – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din tc. kin „ură”. – Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi; refl., a se munci, a se strădui); chinuială, s. f. (tortură, supliciu); chinuitură, s. f. (înv., tortură); chinuitor, adj. (care chinuiește); chinzui, vb. (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, s. n. (Trans., supliciu, tortură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chin
CALÍN, -Ă adj. Care se alintă; alintat. ♦ Lingușitor. [< fr. câlin]. Vezi definitia »
VAGÍN1 s. n. canal care face legătura între vulvă și uter. (< fr. vagin, lat. vagina) Vezi definitia »
pichirín, -ă, s.m. și f. (reg.) pui mic de găină pitică; pichirică. Vezi definitia »
amin! interj. 1. gata!, s-a terminat! 2. asta-i tot! Vezi definitia »
ADULTERÍN, -Ă adj. Născut dintr-un adulter. [< lat. adulterinus, cf. fr. adultérin]. Vezi definitia »