CABINÉT s. n. I. 1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție. 2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva. 3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii. ♦ ~ metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc. 4. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat. II. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern. III. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase. (< fr. cabinet) Vezi definitia »

LONGSÉT s.n. (Sport) Set cu prelungiri. [Pl. -turi. / < engl. long-set]. Vezi definitia »

COLÉT² s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet. Vezi definitia »

CRÉȘTET, creștete, s. n. 1. Vârful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la creștet) până în tălpi sau din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălțime. – Crește + suf. -et. Vezi definitia »

ULTRAVIOLÉT, -Ă I. adj. (despre radiații electromagnetice; și s. f. pl.) a căror lungime de undă se situează dincolo de extremitatea violetă a spectrului. II. s. n. domeniu spectral corespunzător radiațiilor ultraviolete. (< fr. ultraviolet) Vezi definitia »