Definita cuvantului rezistență
REZISTÉNȚĂ s.f. I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la acțiunea unui alt corp (care tinde să-l rupă). ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. ♦ Obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorită abuzului de antibiotice. 2. Forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (Concr.) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boală, la o oboseală etc. II. (Fig.) Împotrivire, opoziție. ♦ Piedică, obstacol, greutate. ♦ Mișcare a patrioților care, în țările ocupate de fasciști între anii 1940 și 1945, au luptat împotriva politicii de colaborare cu aceștia. [Cf. fr. résistance, it. resistenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rezistență
OOTÉCĂ s. f. 1. pungă în care sunt închise ouăle la unele insecte. 2. sporange al ferigilor. (< fr. oothèque) Vezi definitia »
METILCELULÓZĂ s. f. eter metilic al celulozei, rezultat prin tratarea acesteia cu sulfat sau clorură de metil. (< fr. méthylcellulose) Vezi definitia »
SUPRACOPÉRTĂ s.f. Învelitoare de carte care se pune deasupra copertei. [< supra- + copertă]. Vezi definitia »
SINGENÉZĂ s. f. Stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. – Din fr. syngénèse. Vezi definitia »
YÁLĂ s.f. Încuietoare de siguranță, de tip special, cu sistem cilindric. (din engl. yale) Vezi definitia »