Definita cuvantului rezistență
REZISTÉNȚĂ s.f. I. 1. Calitatea unui corp de a rezista la acțiunea unui alt corp (care tinde să-l rupă). ♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. ♦ Obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorită abuzului de antibiotice. 2. Forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (Concr.) Rezistor. 3. Putere de a rezista la o boală, la o oboseală etc. II. (Fig.) Împotrivire, opoziție. ♦ Piedică, obstacol, greutate. ♦ Mișcare a patrioților care, în țările ocupate de fasciști între anii 1940 și 1945, au luptat împotriva politicii de colaborare cu aceștia. [Cf. fr. résistance, it. resistenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rezistență
CATACRÉZĂ s.f. v. catahreză. Vezi definitia »
smídă (-de), s. f. – 1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar. – Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens). Vezi definitia »
TRÁUMĂ s.f. Leziune, rană pricinuită de un agent exterior (arsură, lovitură etc.); traumatism. ♦ (Fig.) Tulburare psihică, zguduire, rană sufletească. [Pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma – rană]. Vezi definitia »
coadă de maimuță expr. (glum.) simbolul utilizat în codificarea adreselor de email. Vezi definitia »
TURBÍNĂ s.f. Motor cu rotor pus în mișcare de un lichid sau de un gaz, utilizat ca forță motoare. [< fr. turbine]. Vezi definitia »