Definita cuvantului rentă
RÉNTĂ s.f. 1. (Ist.) Plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. 2. (Ec.) Venit pe care îl aduce cu regularitate un bun imobiliar și care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora; dobândă a unei obligații emise de stat. ♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului. [< fr. rente].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rentă
MÍSĂ, mise, s. f. Compoziție muzicală polifonică pentru cor și soliști, scrisă pe textul liturghiei, care se cântă în timpul serviciului religios catolic. – Din lat. missa. Vezi definitia »
hilínță, hilínțe, s.f. (reg.) scrânciob. Vezi definitia »
SEMICULTÚRĂ s. f. cultură superficială, spoială de cunoștințe. (< semi- + -cultură2) Vezi definitia »
BUHĂIÁLĂ1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi1. Vezi definitia »
PÍCĂ2, pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărțile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus și cu o codiță în partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique. Vezi definitia »