tiribombă, tiribombe s. f. 1. (înv.) aparat constând într-un ciocan cu care trebuie nimerită o capsă pocnitoare (în bâlciuri). 2. om de nimic, neisprăvit. Vezi definitia »

pleftureálă, plefturéli, s.f. (reg.) ocară, jignire, ofensă, insultă, înjosire. Vezi definitia »

JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte. Vezi definitia »

BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă cu apă murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid vărsată pe jos. [Var.: băltoágă s. f.] – Din baltă + suf. -oacă. Vezi definitia »

ELECTROFORÉZĂ s.f. (Fiz.; med.) Metodă de analiză bazată pe migrarea cu viteză diferită a produșilor chimici în soluții prin care circulă un curent electric. [< fr. électrophorèse]. Vezi definitia »