Definita cuvantului turmăței
turmățéi s.m. pl. (reg.) aluat subțire turnat câte puțin în supa fiartă; zdrențe.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu turmăței
a avea darul beției / suptului expr. a fi alcoolic, a consuma multe băuturi alcoolice Vezi definitia »
clei2 adj. invar. 1. care nu știe absolut nimic (la o examinare). 2. foarte beat. Vezi definitia »
clei s.m. sg. (reg.) trifoi, lucernă. Vezi definitia »
SOÁRTEI s. f. g.-d. art. în expr. v. SOARTĂ. g.-d. art. sórții (în expr. și: soártei) [DOOM 2]; v. IRONIE (1). Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. [DN] Vezi definitia »
HEHÉI interj. V. ehei. Vezi definitia »