platán (platáni), s. m. – Arbore ornamental exotic (Platanus occidentalis, Platanus orientalis). – Mr. platan, megl. plătan. Gr. πλάτανος, parțial prin intermediul fr. platane; cf. Gáldi 230. Cf. paltin. Vezi definitia »

SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada (sau era) siluriană. 2. S. n. Sistem de straturi geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (l), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien. Vezi definitia »

TITÁN s.n. Metal alb-argintiu, foarte dur și casant, răspândit în natură sub formă de compuși. [< fr. titane]. Vezi definitia »

MICIMÁN, micimani, s. m. (Ieșit din uz) Grad de subofițer în marină; persoană care avea acest grad. – Din rus. miciman. Vezi definitia »

TRIPLÁN adj., s. n. (avion) cu trei rânduri de aripi. (< fr. triplan) Vezi definitia »