VRÍLĂ s.f. 1. Vrie. 2. Burghiu folosit mai ales la găurirea lemnului și a anumitor materiale plastice. [< fr. vrille]. Vezi definitia »

EBRAÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul limbii și culturii ebraice. [Pron. -bra-is-, gen. -cii. / cf. fr. hébraïstique]. Vezi definitia »

mólfă, mólfe, s.f. (reg. înv.) umflătură, gâlcă. Vezi definitia »

pusătúră, pusătúri, s.f. 1. (înv.) poziție, așezare. 2. (reg.) boală contractată prin farmece; farmec, vrajă (pentru îmbolnăvirea cuiva). Vezi definitia »

BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un ac magnetic care se poate roti în plan orizontal în jurul unui ax vertical montat în centrul unui cerc gradat, astfel încât se îndreaptă totdeauna în direcția nord-sud, și care servește la determinarea direcției nord. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Fr. boussole (< it.). Vezi definitia »