ARISTOCRATÍSM s. n. Atitudine, concepție aristocratică. – Aristocrat + suf. -ism. Vezi definitia »

ERGOTÍSM² s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme) Vezi definitia »

CRITICÍSM s.n. 1. Denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. Doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv. ♦ Critică fără discernământ, exagerată sau chiar rău intenționată. [< fr. criticisme]. Vezi definitia »

PARADOXÍSM s. n. 1. figură retorică prin care se unesc două idei aparent contradictorii. 2. paradoxie. (< fr. paradoxisme) Vezi definitia »

INTUIȚIONÍSM s. n. Curent filosofic care opune rațiunii intuiția, concepută ca o facultate analogă cu instinctul, cu simțul artistic sau cu revelația divină, considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor. [Pr.: -tu-i-ți-o-] – Din fr. intuitionnisme. Vezi definitia »