JĂCÁȘ s. m. V. jacaș. Vezi definitia »

coș (-șuri), s. n. – (Înv.) Tabără de tătari. Sl. (pol. kosz, rut., rus. koš), de origine tăt. Sec. XVII. Vezi definitia »

BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș. Vezi definitia »

CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor. 2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formațiuni geologice. – Culca + suf. -uș. Vezi definitia »

măscuráș, măscuráși, s.m. (reg.) călăreț mascat care face comicării la nunțile țărănești. Vezi definitia »