BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük. Vezi definitia »

BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc. Vezi definitia »

fălmatúc adv. (înv.) făcut ghem, strâns ca un ghem. Vezi definitia »

tuzlúc s.n. (înv.) apă sărată. Vezi definitia »

ULDÚC interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă. – Onomatopee. Vezi definitia »