COERÉNȚĂ s.f. Legătură, unire strânsă (între mai multe elemente, idei, lucruri). ♦ Proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicție între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el. [Var. coherență s.f. / cf. fr. cohérence, lat. cohaerentia]. Vezi definitia »

șprángă, șprăngi, s.f. (reg.) cablu de metal sau funie groasă care se folosește la construirea plutelor sau ancorarea acestora la mal; odgon. Vezi definitia »

STRÁȘINĂ s. f. v. streașină. Vezi definitia »

CATEHEZĂ (‹ ngr.) s. f. Activitate didactică a bisericii, limitată în trecut la transmiterea de cunoștințe candidaților la creștinism, referindu-se ulterior la toate mijloacele de îngrijire sufletească a catehumenilor. Vezi definitia »

ALBÁDĂ s.f. (Liv.) Alboradă. [Pl. -de. / < sp. albada]. Vezi definitia »