Definita cuvantului remite
REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu remite
DISCONTINUITÁTE s.f. Lipsă de continuitate; întrerupere. ♦ (Mat.) Proprietate a unei funcții de a sări de la o valoare la alta, fără a trece prin valorile intermediare. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. discontinuité]. Vezi definitia »
INANITÁTE s.f. (Rar) Deșertăciune, vanitate, zădărnicie. [Cf. fr. inanité, it. inanità, lat. inanitas < lat. inanis – gol]. Vezi definitia »
TENUITÁTE s.f. (Liv.) Calitatea a ceea ce este subțire, îngrijit, ordonat; îngrijire, ordonare, subtilitate. [Cf. fr. ténuité, it. tenuità]. Vezi definitia »
CORONÍȘTE, s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe sau roșietice, folosită ca nutreț (Coronilla varia). – Coroană + suf. -iște. Vezi definitia »
OMÍTE vb. tr. a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). (< lat. omittere) Vezi definitia »