deșért (-șártă), adj. – 1. Pustiu, nepopulat. – 2. Gol, care nu conține nimic în interior. – 3. Van, sterp, zadarnic. Mr. (dișertat), megl. dișǫrt, istr. deșǫrt. Lat. dĕsĕrtus (Pușcariu 515; Candrea-Dens., 487; REW 2592). – Der. deșert, s. n. (gol; pustiu); deșerta, vb. (a goli, a evacua), mr. dișertare (după Pușcariu 517 și Candrea-Dens., 488, din lat. *dĕsĕrtāre, ipoteză ce pare inutilă); deșertăciune, s. f. (vanitate); deșertate (var. deșerție), s. f. (înv., vanitate). Vezi definitia »

CAROL I ROBERT, rege al Ungariei (1308-1342). Fondatorul dinastiei de Anjou în Ungaria. Politică de întărire a autorității centrale. A purtat războaie fără succes împotriva Veneției, Serbiei și Țării Românești; înfrînt în 1330, la Posada, de Basarab I, domnul Țării Românești. Vezi definitia »

MILILAMBÉRT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru strălucire, egală cu a mia parte dintr-un lambert. [< fr. millilambert]. Vezi definitia »

AVÓRT, avorturi, s. n. Eliminare prematură (naturală sau provocată) a unui fetus care încă nu este capabil să trăiască în afara corpului mamei. – Postverbal al lui avorta. Vezi definitia »

incert Vezi definitia »