APELÁ vb. I. intr. A face apel la cineva, a adresa o cerere, o rugăminte; a chema. ♦ (Ieșit din uz) A se adresa unei instanțe judecătorești superioare pentru a cere schimbarea sau infirmarea unei hotărâri date de o instanță inferioară. [< fr. appeler, cf. lat., it. appellare]. Vezi definitia »

aplá adv. – În mod curent, obișnuit. Ngr. ἀπλά sau ἀπλῶς (Gáldi 149). – Der. aplos, adv. (în mod curent). Sec. XVII. Vezi definitia »

RECIRCULÁ, recírcul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Re¹- + circula (după fr. récirculer). Vezi definitia »

particula a gramaticiiçaz al unui substantiv cu functia sintactica de nume predicativ sau subiect Vezi definitia »

CAPITULÁ, capitulez, vb. I. Intranz. (Despre o armată, p. ext. despre un stat) A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului, în condițiile dictate de acesta. ♦ Fig. (Despre oameni) A da înapoi în fața piedicilor sau a greutăților; a nu mai continua o acțiune, o discuție; a ceda. – Din fr. capituler, lat. capitulare. Vezi definitia »