Definita cuvantului țăcală
țăcálă, țăcále, s.f. (reg.) 1. pușcă veche, de vânătoare. 2. obiect uzat, stricat, clopot la gâtul oilor. 3. persoană cicălitoare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu țăcală
COLONELEÁSĂ, colonelese, s. f. Soție de colonel1; colonelă. – Colonel1 + suf. -easă. Vezi definitia »
BANCNÓTĂ s. f. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă. (< germ. Banknote, fr. bank-note) Vezi definitia »
MÚMĂ s. f. v. mamă. Vezi definitia »
ISOGLÓSĂ, isoglose, s. f. Linie care marchează, pe o hartă lingvistică, limitele răspândirii unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic. [Var.: izoglósă s. f.] – Din fr. isoglosse. Vezi definitia »
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1 + suf. -aică. Vezi definitia »