CHITUÍ, chituiesc, vb. IV. Tranz. A lipi, a fixa, a astupa, a netezi ceva cu chit². Chit² + suf. -ui. Vezi definitia »

rămășluí, rămășluiésc, vb. IV (reg.) a pune rămășag. Vezi definitia »

PUI², pui, s. m. Puișor². – Din scr. pulja. Vezi definitia »

a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească. Vezi definitia »

RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui. Vezi definitia »