ACONÍT s. m. plantă veninoasă montană, cu flori albastre și frunze de un verde-închis; omag. (< fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton) Vezi definitia »

POMĂDUÍT, -Ă, pomăduiți, -te, adj. (Rar) Pomădat. – V. pomădui. Vezi definitia »

FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi. Vezi definitia »

ERITROCÍT, eritrocite, s. n. (Anat.) Hematie. – Din fr. érythrocyte. Vezi definitia »

OTOLÍT s. n. corpuscul calcaros din organul de echilibru (urechea internă) sau otocist, care transmite vibrațiile sonore. (< fr. otolithe) Vezi definitia »