FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. – Fura + suf. -ător. Vezi definitia »

SCORȚIȘÓR, scorțișori, s. m. Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment sau în medicină. – Din scorțișoară (derivat regresiv). Vezi definitia »

CROMOFÓR, cromofori, s. m. Grup de atomi care, introduși în molecula unei substanțe organice, colorează acea substanță. – Din fr. chromophore. Vezi definitia »

RUTIȘÓR, rutișoáre, s. n. (Bot.) ~ c) Thalictrum angustifolium; d) Thalictrum minus. (din rută² + suf. -ișor) Vezi definitia »

ROTISÓR s. n. aparat electric sau cu raze infraroșii, pentru fript carne. (< fr. rôtissoire) Vezi definitia »