ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță. Vezi definitia »

doctrină ce se opune interferenței guvernamentale în procesele economice, care sunt reduse la minimul necesar menținerii păcii și drepturilor de proprietate. Vezi definitia »

BIBLIOTÉCĂ s. f. 1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește. ◊ mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților. 2. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare. 3. colecție de programe într-o unitate de informatică. (< fr. bibliotèque, lat. bibliotheca) Vezi definitia »

hiólă s. f. – În expresia: în hiolă, tîrîș. – Var. fiolă, fiulă. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., I, 258, urmat de Scriban, din lat. fibŭla (ca. subula › sula), care nu se înțelege sub aspect semantic și nici fonetic (formele cu f nu apar în DAR și par incerte; accentul nu este clar). Pare formație expresivă, pe baza lui a se hăi, hîi „a se nărui, a se prăbuși”. În Mold. Vezi definitia »

ECTOPLÁSMĂ, ectoplasme, s. f. 1. Zonă periferică a citoplasmei celulare; hialoplasmă. 2. Substanță spirituală pe care spiritiștii susțin că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă. – Din fr. ectoplasme. Vezi definitia »