otcóș s. n. – (Banat, Olt.) Brazdă de fîn cosit, polog. Sb. otkos (Candrea), cf. bg. otkos (Conev 69). Vezi definitia »

cufundíș, cufundíșuri, s.n. (reg.) adâncătură, groapă. Vezi definitia »

BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci. Vezi definitia »

VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel. – Vițel + suf. -uș. Vezi definitia »

RELÁȘ s. n. 1. suspendare temporară a spectacolelor unui teatru, ale unei opere etc.; zi, interval de repaus. 2. staționare temporară a unei nave într-un port sau într-o radă în cursul unei călătorii. (< fr. relâche) Vezi definitia »