ORTODONȚÍE s. f. Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie. Vezi definitia »

FIGURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). 2. Folosirea unor note străine de armonia inițială a unei piese muzicale. [Gen. -iei, var. figurațiune s.f. / cf. fr. figuration, it. figurazione, lat. figuratio]. Vezi definitia »

PIOMETRÍE s.f. Piometrită. [Gen. -iei. / < fr. pyométrie]. Vezi definitia »

POLITOLOGÍE s. f. știință care studiază activitățile, relațiile, instituțiile politice. (< fr. politologie) Vezi definitia »

CARCINOLÓGIE s. f. 1. ramură a oncologiei care studiază carcinoamele. 2. disciplină care se ocupă cu clasificarea crustaceelor. (< fr. carcinologie) Vezi definitia »