fótă (fóte), s. f. – 1. (Înv.) Șorț. – 2. Fustă. – 3. Prosop. – Mr. fotă. Tc. fota „prosop de baie care se încinge la brîu” (definit astfel de Diego Galán, Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς, alb. futë, bg., sb. futa, port. fota (Eguilaz 400), it. futa (Battisti, III, 1741). Este fusta tipică portului țărănesc, formată dintr-un dreptunghi de stofă cu care se înconjoară trupul. Este dublet al lui fotaz, s. n. (înv., valtrap), din ngr. (după Bogrea, Dacor., III, 730, din tc. cotaz „podoabă”). Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287). Vezi definitia »

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac. Vezi definitia »

BIOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Substanță organică vie aflată în constituția organismului oricărei viețuitoare. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioplasme. Vezi definitia »

zăbálă s. f., g.-d. art. zăbálei; pl. zăbále Vezi definitia »

DOLOMÍTĂ s. f. 1. mineral din carbonat de calciu și de magneziu. 2. rocă cu aspect grăunțos, cu dolomită (1). (< fr. dolomite) Vezi definitia »