Definita cuvantului restanțier
RESTANȚIÉR, -Ă adj. (adesea s.) Rămas în urmă, în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). [Pron. -ți-er. / < restanță + -ier].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu restanțier
aerobactér, aerobacterii, s.n. v. aerobacter. – [MDN] (gen și formă de pl. prin analogie cu acetobacter). Vezi definitia »
céster, céstere, s.n. (înv.) funie groasă cu care se legau plutele de cazic, în schelă; odgon, țenchi, cioană. Vezi definitia »
hingher, hingheri s. m. (intl.) polițist. Vezi definitia »
HEPTEMIMÉR, -Ă adj. (despre cezură) care se găsește după a șaptea jumătate de picior. (< fr. hepthémimère) Vezi definitia »
SCLER- v. sclero-. Vezi definitia »