ORBITOGRAFÍE s. f. 1. tehnica înregistrării traiectoriei sateliților artificiali. 2. metodă radiologică pentru diagnosticul neoformațiilor intraorbitale. (< fr. orbitographie) Vezi definitia »

ANTROSTOMÍE s. f. 1. deschidere chirurgicală a unui antru, pentru drenare. 2. lărgire operatorie a deschiderii buzelor pentru ușurarea accesului în cavitatea bucală. (< fr. antrostomie) Vezi definitia »

IDEÁȚIE s.f. 1. Proces psihic de formare a ideilor și a conceptelor. 2. Proces de constituire, de concepere a unui plan, a unor idei etc. [Gen. -iei, var. ideațiune s.f. / < fr. ideation]. Vezi definitia »

tihăráie (-ắi), s. f. – (Mold.) Pădure deasă și sălbatică. Origine expresivă. Legătura cu sl. tokŭ „curent”, slov. tokav „rîpă” (Cihac, II, 409), cu dihanie, cf. tihoare (Philippide, Principii, 108) sau cu sihlă, tîhlă (Scriban) nu este convingătoare. Cf. totuși tîlhlăriș, s. n. (Bucov., desiș, hățiș), care împreună cu tihăraie, pare să presupună un *tih(l)ă, fără îndoială de origine expresivă, cf. tef(lu). – Der. tîlhar, s. m. (bandit, hoț), probabil în loc de *tîhlar, pentru legătura semantică cf. hoț față de hățiș (Scriban; după Cihac, II, 530, Tiktin și Candrea, din mag. tolvaj, care nu este posibil din punct de vedere fonetic); tîlhărea, s. f. (susai, Sonchus; plantă, Lactuca sagittata); tîlhăresc, adj. (hoțesc); tîlhărește, adv. (ca tîlharii); tîlhăret, s. n. (adunătura de tîlhari, șleahtă); tîlhări, vb. (a jefui, a prăda); tîlhărie, s. f. (hoție, pradă, jaf); tîlhărime, s. f. (grup de tîlhari); tîlhăriță (var. tîlhăroaică), s. f. (femeie care tîlhărește); tîlhui, vb. (înv., a jefui, a tîlhări), pe care Tiktin și Candrea îl trimit la mag. tolvajolni, dar care ar putea proveni direct din *tîhlă; tîlhușag, s. n. (înv., jaf, hoție). Vezi definitia »

TORACOPLASTÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală la plămân făcută pentru a înlătura fistulele purulente sau părțile atacate de tuberculoză. [Gen. -iei. / < fr. thoracoplastie, cf. gr. thorax – piept, plastes – care formează]. Vezi definitia »