Definita cuvantului retenție
RETÉNȚIE s.f. 1. Reținere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție. 3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retențiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu retenție
ECIDÍE s. f. formă de fructificație a ciupercilor uredinale, pe frunzele de dracilă. (< fr. écidie) Vezi definitia »
HALOMEGALÍE s.f. Hipertrofie a degetului mare de la picior. [Gen. -iei. / < fr. hallomégalie, cf. lat. hallux – degetul mare, gr. megas – mare]. Vezi definitia »
ETERODOXÍE/HETERODOXÍE s. f. concepție care se abate de la doctrina oficială (ortodoxă) a bisericii; credință contrară unei dogme. (< fr. hétérodoxie) Vezi definitia »
evghéníe (-íi), s. f. – Boierie, noblețe. Ngr. εὐγένεια. Sec. XVIII (Gáldi 184). – Der. (din gr.) evghenicos, adj. (nobil, aristocratic); evghenisi, vb. (a înnobila, a da un titlu nobiliar); evghenist, s. m. (nobil, aristocrat). Vezi definitia »
STOECHIOMETRÍE s.f. v. stechiometrie. Vezi definitia »