Definita cuvantului retenție
RETÉNȚIE s.f. 1. Reținere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție. 3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retențiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu retenție
ACCÉPȚIE s.f. Sens în care este folosit la un moment dat un cuvânt; semnificație, înțeles, sens. [Gen. -iei, var. accepțiune s.f. / cf. fr. acception, lat. acceptio]. Vezi definitia »
ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Fr. anaplastie (< gr.). Vezi definitia »
FITOTEHNÍE s. f. Știință care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole, în scopul obținerii unei producții cât mai bogate și de calitate superioară. – Din fr. phytotechnie. Vezi definitia »
paranomíe, paranomíi, s.f. (înv.) ilegalitate. Vezi definitia »
CHILIARHÍE s.f. (Ant.) Demnitate de chiliarh. [Pron. -li-ar-, gen. -iei. / < fr. chiliarchie]. Vezi definitia »