Definita cuvantului reține
REȚÍNE vb. III. tr. 1. A ține loc, a împiedica de la ceva. ♦ A ține închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 2. A ține asupra, a păstra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. A ține minte. 6. (Jur.) A se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. rețín. / < re- + ține, după fr. retenir].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reține
MICROREGIÚNE s. f. teritoriu restrâns în cadrul unei regiuni urbanistice. (< micro1- + regiune) Vezi definitia »
îndreptăciúne s.f. (înv.) îndreptare. Vezi definitia »
COMUTAȚIÚNE s.f. v. comutație. Vezi definitia »
COGITAȚIÚNE s. f. cugetare, gândire. (< fr. cogitation, lat. cohitatio) Vezi definitia »
ALBUMINÓNE s. f. pl. partea de proteine din serul sangvin care nu se coagulează prin încălzire. (< fr. albuminones) Vezi definitia »