RINÍCHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui. – Lat. reniculus. Vezi definitia »

PUȘCHI s. m. v. puști. Vezi definitia »

hindíchi (hindíchiuri), s. n. – Șanț, tranșee. – Var. hendechi. Tc. hendek (Șeineanu, II, 216; Lokotsch 812), cf. bg., sb. hendek. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

horșchi, horșchesc v. t. (intl., înv.) a fura. Vezi definitia »

DREPTÚNGHI s.n. Paralelogram cu unghiurile drepte. [< drept + unghi, după fr. rectangle]. Vezi definitia »