MẮDUVĂ s. f. 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roșie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui și a țesutului osos. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului; profund, adânc. 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. sevă, mâzgă. 3. Fig. (Rar) Partea esențială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esență, miez. – Lat. medulla. Vezi definitia »

ARHIVÓLTĂ s. f. mulură la partea de sus a unei arcade, a unui portal. (< fr. archivolte) Vezi definitia »

secfestrariseálă, secfestrariséli, s.f. (înv.) sechestrare (de bunuri). Vezi definitia »

POSTÚRĂ s.f. 1. Situația cuiva la un moment dat. 2. Atitudine, stare. [Pl. -ri. / < fr. posture]. Vezi definitia »

COMISÚRĂ s. f. 1. punct de unire a două formații anatomice. 2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale. 3. (constr.) legătură între pietre. (< fr. commissure, lat. commissura) Vezi definitia »