Definita cuvantului rezidență
REZIDÉNȚĂ s.f. (Jur.) 1. Reședință. 2. Dreptul și starea unei persoane care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rezidență
INVENTOTÉCĂ s. f. bancă de invenții. (< inventa + -tecă) Vezi definitia »
corabáțică, corabáțice, s.f. (reg.) 1. floare de câmp de culoare albastră; albăstrea. 2. pasăre cu pene albastre; dumbrăvea. Vezi definitia »
ghélă (-le), s. f. – Eșec, nereușită, fiasco, lovitură greșită la jocuri. Origine incertă. Ar putea fi în legătură cu germ. gellend „strident, nepotrivit”. Vezi definitia »
vélă (-le), s. f. – Pînză de corabie. It. vela. Cf. văl. Vezi definitia »
BATRACOCULTÚRĂ s.f. Ranicultură. [Et. incertă]. Vezi definitia »