Definita cuvantului rezidență
REZIDÉNȚĂ s.f. (Jur.) 1. Reședință. 2. Dreptul și starea unei persoane care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rezidență
PROVENIÉNȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance) Vezi definitia »
SIDERÓZĂ s. f. 1. siderit (1). 2. pneumoconioză produsă prin inhalarea pulberilor conținând oxid de fier. (< fr. sidérose) Vezi definitia »
CALIGRÁMĂ s. f. mod special de dispunere a versurilor, cu combinații de cuvinte, de litere, urmărind reprezentarea grafică a simbolurilor sau sugestiilor într-o poezie. (< fr. calligramme) Vezi definitia »
CATACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor. (< fr. catacoustique) Vezi definitia »
pehnálă, pehnále, s.f. (reg.) lipsă; pierdere. Vezi definitia »