TAVÁN, tavane, s. n. 1. Plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. – Tc. tavan. Vezi definitia »

wronskián (-ski-an) s. n. Vezi definitia »

GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. – Gâscă + suf. -an. Vezi definitia »

SESCVIPLÁN s.n. Avion cu două planuri de sustentație, cel inferior având o suprafață mai redusă. [Pl. -ne. / < fr. sesquiplan]. Vezi definitia »

URAGÁN s.n. Vânt puternic cu acțiuni distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale. [< fr. ouragan, cf. sp. huracan < cuv. caraib]. Vezi definitia »