scorburí, pers. 3 sg. scorburéște, vb. IV refl. 1. (înv. și reg.; despre arbori) a se scorboroși, a se găunoșa. 2. (înv.; despre munți) a se umple de văgăuni, râpe, peșteri. 3. (refl.; reg.; despre tencuială; în forma: scorbura) a se coșcovi. Vezi definitia »

preasporí, preasporésc, vb. IV (înv.) a spori, a crește foarte mult. Vezi definitia »

doi ochi albaștri expr. țuică de prune. Vezi definitia »

scrofărí, scrofărésc, vb. IV (reg.) a scrofăi. Vezi definitia »

ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher. Vezi definitia »