NUCÉLĂ s.f. (Biol.) Partea centrală a ovulului unei plante fanerogame, în care se află sacul embrionar. [< fr. nucelle]. Vezi definitia »

metodă de restaurare folosind elemente căzute la fața locului, monument refăcut din piesele originale Vezi definitia »

ȚIUITÚRĂ, țiuituri, s. f. Țiuit. [Pr.: ți-u-i-] – Țiui + suf. -tură. Vezi definitia »

FRÉZĂ², freze, s. f. Pieptănătură bărbătească; frizură. – Din freza² (derivat regresiv). Vezi definitia »

dîrstă (dấrste), s. f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drișteală, megl. drușteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîșia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s. m. (piuar); dîrștină, s. f. (cămașă de penitență), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goștină (‹ sl. gore – ščina), boștină, ploștină, etc. Vezi definitia »