țâgălí, țâgălésc, vb. IV (reg.) 1. a ciuguli; a crâmpoți. 2. a face surcele. Vezi definitia »

stamból-șalí s.n. (înv.) stofă de lână de Constantinopol. Vezi definitia »

făcălí (-lésc, -ít), vb. – A bate, a amesteca terciul cu un băț. – Var. făcălui. Creație expresivă, după cum o indică terminația caracteristică -li (pentru valoarea expresivă a acestei terminații, cf. Graur, BL, VI, 91-97), cf. cocoli, mozoli, cu sensuri aproape identice. – Der. făcăleț, s. n. (băț cu care se mestecă, vergea; bleg, tont), pe care Tiktin, Drăganu, Dacor., III, 714 și Scriban îl derivă din mag. fa-kalán „lingură de lemn” și îl consideră drept bază a celorlalți der., ceea ce nu pare posibil; făcălitoare, s. f. (făcăleț, vergea); făcăluitură, s. f. (terci); făcău, s. n. (cep de moară de apă), după ipoteza puțin probabilă a lui Cihac, II, 106, din ceh. valch „piuă”. Vezi definitia »

bengáli (-ga-li) / bengalí² (pasăre) (rar) s. m., pl. bengáli / bengalí Vezi definitia »

CIMILÍ, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură. Vezi definitia »