ZBÂNȚUIÁLĂ, zbânțuieli, s. f. Zbânțuire. [Pr.: -țu-ia-] – Zbânțui + suf. -eală. Vezi definitia »

VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. Vezi definitia »

ZAPÍSCĂ s.f., g.-d. art. zapíștei; pl. zapíște Vezi definitia »

prihoáță s.f. (reg.) loc în pădure pe unde trece vânatul; potecă, cărare, prihod. Vezi definitia »

SURDÍNĂ s.f. Amortizor de zgomot. ♦ Dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru a-i micșora intensitatea sunetelor. ♦ În surdină = a) încet, cu sunete ușoare; b) fără zgomot, cu glas scăzut; în taină. [< fr. sourdine, cf. it. sordina]. Vezi definitia »