a băga la bilă / la cap expr. a ține minte; a înțelege. Vezi definitia »

VENTRICULOGRÁMĂ s.f. 1. (Med.) Parte a unei electrocardiograme privind activitatea ventriculului. 2. Imagine obținută prin ventriculografie. [< fr. ventriculogramme, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. gramma – scriere]. Vezi definitia »

HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit¹. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură. Vezi definitia »

BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un ac magnetic care se poate roti în plan orizontal în jurul unui ax vertical montat în centrul unui cerc gradat, astfel încât se îndreaptă totdeauna în direcția nord-sud, și care servește la determinarea direcției nord. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Fr. boussole (< it.). Vezi definitia »

RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence. Vezi definitia »