balalaică, balalaice, s. f. (intl., înv.) pistol, armă de foc Vezi definitia »

OLÍVĂ s. f. 1. piesă în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal. 2. (arhit.) ornament în formă alungită, asemănător unei măsline. 2. formație anatomică proeminentă și rotunjită. ◊ proeminență rotunjită în partea superioară și laterală a bulbului rahidian. (< lat. oliva, fr. olive, germ. Olive) Vezi definitia »

AMPÉR-SPÍRĂ, amper-spire, s. f. Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. – Amper + spiră. Vezi definitia »

RADIOBALÍZĂ s. f. emițător radio², instalat la sol sau pe o geamandură, ale cărei emisiuni, captate la nordul unei (aero)nave, permit radiogoniometrarea. (< fr. radiobalise) Vezi definitia »

LIMFOPOIÉZĂ s.f. Formarea limfocitelor sau a țesutului limfatic. [< fr. lymphopoïèse, cf. lat. lympha – apă, gr. poiesis – producere]. Vezi definitia »