PARALÁXĂ, paralaxe, s. f. 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremitățile unei baze de observare. 2. (Astron.) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc. – Din fr. parallaxe, lat. parallaxis. Vezi definitia »

DAMIGEÁNĂ, damigene, s. f. Vas mare de sticlă cu gâtul scurt, îmbrăcat, de obicei, într-o împletitură de nuiele, de răchită, de papură, de material plastic etc. și folosit la transportul sau la păstrarea unor lichide. – Din it. damigiana. Vezi definitia »

MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s. f. Femeie care trăiește într-un cartier mărginaș, la periferia orașelor; p. ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește; mahalagiță, țață. – Mahalagiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

BIBLIOTÉHNICĂ s. f. Tehnica producerii materiale a unei cărți. [Pr.: -bli-o-] – După fr. bibliotechnie. Vezi definitia »

LEÁSĂ¹, lese, s. f. Împletitură de nuiele în formă de grătar, de gard, de coș etc., folosită (singură sau ca element component) în numeroase scopuri practice. – Din bg. lesa, scr. ljesa. Vezi definitia »