Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s.f. Omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; reținere, atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. ♦ Figură de stil prin care cineva își întrerupe deodată șirul gândirii pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
DÁUNĂ, daune, s. f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ◊ Loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [Pr.: da-u-] – Din lat. damnum. Vezi definitia »
RULÓTĂ s. f. vehicul-remorcă de turism, pe două roți, amenajat ca locuință. (< fr. roulotte) Vezi definitia »
CÓBZĂ, cobze, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, având cutia de rezonanță foarte bombată, folosit mai ales la acompaniament (prin ciupirea coardelor). ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A lega (pe cineva) cobză = a lega (pe cineva) strâns (de mâini și de picioare). – Din ucr., rus., pol. kobza. Vezi definitia »
GONÁDĂ, gonade, s. f. Glandă sexuală care produce gameți și secretă hormoni. – Din fr. gonade. Vezi definitia »
XEROFÍTĂ, xerofite, s. f., adj. (Plantă) care este adaptată pentru a trăi într-un mediu cu umiditate scăzută; xerofilă. – Din fr. xérophytes. Vezi definitia »