Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s.f. Omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; reținere, atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. ♦ Figură de stil prin care cineva își întrerupe deodată șirul gândirii pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă în haremurile turcești din trecut; p. ext. soție (a unui turc). – Din tc. kadin. Vezi definitia »
GLUCOZAMÍNĂ s.f. (Chim.) Derivat aminic al glucozei, care intră în alcătuirea chitinei. [< fr. glucosamine]. Vezi definitia »
POLICLORÚRĂ s.f. Policlorură de vinil = clorură de polivinil. [< fr. polychlorure]. Vezi definitia »
potârcă s.f. (reg.) lucru sau ființă rămasă mică. Vezi definitia »
fótă (fóte), s. f. – 1. (Înv.) Șorț. – 2. Fustă. – 3. Prosop. – Mr. fotă. Tc. fota „prosop de baie care se încinge la brîu” (definit astfel de Diego Galán, Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς, alb. futë, bg., sb. futa, port. fota (Eguilaz 400), it. futa (Battisti, III, 1741). Este fusta tipică portului țărănesc, formată dintr-un dreptunghi de stofă cu care se înconjoară trupul. Este dublet al lui fotaz, s. n. (înv., valtrap), din ngr. (după Bogrea, Dacor., III, 730, din tc. cotaz „podoabă”). Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287). Vezi definitia »